Fii la curent cu promotiile noastre

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru si vei fi la curent cu noutatile, promotiile si ofertele speciale.

Curiozitatea tehnologica si performanta in productie

16/09/2011

Profitul Agricol / 17 septembrie 2011

Pentru ca un produs inovativ să aibă rezultatele scontate, trebuie ca o întreagă tehnologie să fie optimizată. Nu este suficient să cumperi sămânţă de foarte bună calitate ca să obţii 4 sau 5 t/ha. Trebuie mult mai mult: în primul rând condiţii favorabile de vegetaţie şi o tehnologie bine pusă la punct. Dar cum se pune la punct o tehnologie?
 
Fermierii bine organizaţi din alte ţări „sunt abonaţi” la noutăţile privind progresul tehnologic prin intermediul unor sisteme de consultanță şi de extensie bine puse la punct. Deşi în România sunt destule comune unde se mai utilizează tracţiunea animală la lucrările agricole, se întâlnesc şi multe dintre cele mai performante maşini care există în lume.
 
Cum ajung tehnologiile de ultimă generaţie să fie aplicate în România? Una din cele mai sigure şi mai eficiente căi este implicarea directă a producătorilor de maşini şi echipamente, seminţe, produse pentru protecţia plantelor, îngrăşăminte etc. Unele „inovaţii” se pretează foarte bine la acest tip de abordare. Boomul hibrizilor de rapiţă este doar un exemplu. Sau importul maşinilor şi echipamentelor (combine şi cultivatoare) cu cele mai mari lăţimi de lucru din Europa. Dacă avem hibrizi şi soiuri de foarte bună calitate, ne lipseşte în schimb o listă a cultivarelor recomandate. Ca în multe alte cazuri, facem lucruri bune, dar numai pe jumătate!
 
Când au însă puţine informaţii disponibile de la organismele de extensie sau de consultanţă, fermierii români pasionaţi de munca lor încearcă soluţii proprii. Uneori sunt inovative şi eficiente, alteori sunt doar interesante. Dar în majoritatea cazurilor sunt soluţii incomplete, din cauza lipsei de sprijin din partea cercetării aplicate. Care nu prea există, deoarece nu are cine s-o facă.
 
Şi uite aşa, curiozitatea tehnică a fermierilor, care este de fapt o  abordare personală, este în unele cazuri motorul progresului tehnologic. Să luăm câteva exemple.
 
Ion Ioniţă (Roata, judeţul Giurgiu) a reacţionat pozitiv la „aluziile tehnologice” ale doctorului Şarpe privind semănatul direct la porumb şi floarea-soarelui. A obţinut producţii bune, de 7-9 t/ha la porumb, 3-3,5 t/ha la floarea-soarelui, a mai şi învăţat din greșelile pe care le-a făcut la erbicidarea cu glifosat, şi-a mărit profitul, viteza de lucru, dar după doi ani de semănat direct în mirişte pe aceeaşi parcelă s-a oprit. I-a fost frică să semene floarea-soarelui pe terenul nearat timp de 2 ani. A procedat corect, sau a greşit? Cine să-i spună? Opinii personale au mulţi, dar acestea sunt de obicei ipoteze, nu soluţii! Păreri precum: producţia la rapiţă şi floarea-soarelui scade după câţiva ani de semănat direct în mirişte, sau dimpotrivă, efectul benefic asupra solului al semănatului direct dispare dacă se ară după câţiva ani de lucrat în mirişte, sunt, în egală măsură şi răspunsuri şi întrebări. Iar fermierii au nevoie de certitudini (atâta cât se poate).
 
Arnaud Perrin (Mihai Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa) este un alt fermier interesat de soluţii inovative. Şi el plănuieşte să reducă suprafaţa lucrată în sistemul fără arătură, dar din alte motive. În această toamnă va primi utilaje pentru lucrat solul în sistemul „strip till” (lucrare în benzi), atât pentru culturi semănate în rânduri dese (rapiţă), cât şi pentru porumb şi floarea-soarelui. Strip till este o metodă specifică agriculturii conservative, în care solul este lucrat doar pe lăţimea unor fâşii de 12-25 cm. Aşteaptă ca această tehnologie să dea rezultate mai bune pe terenurile cu conţinut ridicat de argilă, acolo unde reuşita semănatului direct era condiţionată de umiditatea solului. Spre deosebire de Ion Ioniţă, Arnaud Perrin are o sursă suplimentară de informaţii: rezultatele testelor din Franța, unde această metodă a început să fie folosită pe suprafeţe tot mai mari. Dar nu numai atât. Anul trecut, un grup de fermieri francezi care au exploataţii şi în sudul României, printre care şi Arnaud Perrin, au invitat un expert francez, specialist în lucrările minime ale solului, pentru consultanţă în acest domeniu. Iată cum, fermierul mai bine informat este avantajat.
 
Curiozitatea tehnologică a lui Sorin Dogaru, directorului departamentului de agricultură de la InterAgro, a dus la o „revoluţie tehnică locală”, adaptarea fertilizării cu azot lichid la culturile de câmp ale companiei. Şi de această dată, informaţiile necesare adoptării acestei metode nu au fost preluate de la specialişti români, ci din afara ţării, din Statele Unite şi din Franța. Acest lucru duce, din păcate, la răspândirea lentă a acestei metode la alţi fermieri români.
 
Curiozitatea tehnologică a „debutanţilor” în agricultură are de multe ori rezultate bune, deoarece aceştia sunt (mai) atenţi la aspecte teoretice, ignorate uneori de cei cu (prea multă) experienţă. Cristian Izină (tânărul administrator al societății Agrostel din Ţigăneşti, judeţul Teleorman), a cântărit cu foarte mare atenţie fiecare pas tehnologic pe care l-a făcut la cultura rapiţei, fapt ce a dus la rezultate foarte bune: o producţie medie de 3,8 t/ha, în condiţiile în care 213 ha din cele 450 ha cultivate cu rapiţă au fost afectate de către grindină. Rezultatele financiare au fost de excepţie: cheltuieli de 2600 lei/ha, iar veniturile au depăşit 7000 lei/ha (a vândut recolta cu 1,86 lei/kg). Iată câteva din elementele cheie ale tehnologiei folosite: hibrizi foarte productivi (pe o parcelă de 15 ha neafectată de grindină cultivată cu Exocet, producţia a fost de 5,2 t/ha, iar pe alta, semănată cu PR46W14, a realizat 4,5 t/ha). A fertilizat cu 185 kg N/ha, aplicat în 4 fracţii (starter plus 3 în vegetaţie). A utilizat îngrăşăminte foliare la fiecare aplicare a produselor pentru protecţia plantelor (cu excepţia erbicidării împotriva samulastrei). A fertilizat cu suficient bor, pe care l-a aplicat atât la sol cât şi foliar. Sulful nu a fost nici el ignorat. Desigur, a avut şi scăpări. Turiţa a fost o prezenţă nedorită, deoarece nu a folosit niciun erbicid împotriva dicotilelor, iar cantitatea de fosfor a fost prea mică, chiar dacă prin aplicarea localizată sub rândul de seminţe, odată cu semănatul, eficienţa utilizării fosforului creşte considerabil.
 
Concluzia? Ne bucurăm când fermierii reuşesc să găsească singuri modalităţi de mărire a profitului şi, până când vor exista forme bine organizate şi eficiente de extensie, vom încerca să popularizăm exemplele ce merită urmate.
 
Autor: Horia-Victor Hălmăjan
AI O INTREBARE PENTRU NOI? Te rugam sa ne contactezi la:
ARTICOLE RECOMANDATE:
Performanta